Cultură și istorie

Tradiția jocurilor de noroc japoneze combină practicile antice și cultura populară modernă.

În epoca Edo și Meiji, autoritățile au interzis în mod repetat jocurile de amatori pentru bani, dar formatele de uz casnic - hanefuda/oicho-kabu, loteriile stradale, mahjong amatori - au rămas populare.

În secolul al XX-lea, statul a legalizat pariurile „utile din punct de vedere social”: curse de cai (keiba), keirin, curse de bărci (kyōtei) și mai târziu curse auto/motociclete și loterii (takarakuji), transformându-le într-o parte a vieții de zi cu zi urbane și finanțând sport/infrastructură.

După război, fenomenul pachinko/pachislot a apărut: saloanele zgomotoase și luminoase cu un sistem de schimb de premii au devenit un simbol al neonului japonez și al timpului liber al muncii.

În cultura pop, emoția - de la manga și anime (Kaiji, Akagi) la cinema - servește ca o metaforă pentru risc și voința de a câștiga; în viața de zi cu zi există „semne de noroc” (daruma, maneki-neko).

Japonia modernă combină respectarea regulilor și jocul responsabil (restricții severe și auto-excludere) cu o poftă constantă de ritualuri de noroc și concurență, iar codul cultural al jocurilor de noroc continuă să fie actualizat împreună cu formatele digitale și viitoarele stațiuni IR.