Cultură și istorie

Din punct de vedere istoric, cultura jocului mongol a fost înrădăcinată în viața de zi cu zi nomadă: competiții de familie cu oase shagai, distracție de bord și cărți, iar spiritul lui Naadam (lupte, curse de cai, tir cu arcul) a format un cod competitiv fără entuziasm comercial.

În epoca socialistă, jocurile de bani au fost strâns reținute; după anii 1990, au existat încercări limitate de a comercializa activități de agrement în orașe.

Consensul public a rămas prudent: sportul, tradiția și formele familiale de divertisment au fost apreciate.

Etapa modernă s-a încheiat cu interzicerea completă a jocurilor de noroc (offline și online), care au consolidat vectorul cultural asupra formatelor necomerciale, comunitare de petrecere a timpului liber și a distanțat cultura de masă de emoția banilor.