Istoria jocurilor de noroc în Germania

Forme timpurii: de la târguri la loterii de curte (până în secolul al XVIII-lea)

Târguri medievale şi case publice. Zarurile, cărțile și jocurile competitive fac parte din cultura urbană, dar adesea sub interdicția autorităților locale și a bisericii.

Măsuri princiare și venituri. Ducatele și alegătorii au folosit loterii pentru a finanța poduri, spitale și universități: permisiunea pentru extrageri a fost dată „o singură dată” și pe raport.

Sportul ecvestru. Începând cu secolul al XVIII-lea - curse aristocratice și primele pariuri organizate în spiritul unei tombole (chiar și fără un singur sistem).

Epoca de aur a cazinourilor din stațiune (începutul secolului al XIX-lea)

Harta resort: Baden-Baden, Wiesbaden, Homburg, Bad Kissingen, Bad Ems - locuri la modă de aristocrație europeană și boemi.

Jocuri și etichetă: ruletă, trente et quarante, ferrara; cod vestimentar strict, ritual laic, muzică și gastronomie.

Parcele culturale: Fiodor Dostoievski a jucat și a pierdut în Wiesbaden - experiența întruchipată în „Player”; Baden-Baden a fost menționat de Turgenev, Flaubert, cronicile europene ale vieții sociale.

Economia stațiunii: veniturile cazinourilor au sprijinit hotelurile, teatrele, parcurile; autoritățile au tolerat „entuziasmul” ca motor al turismului și al modernizării urbane.

Interdicția germană și „răzbunarea” loteriilor (1872-1918)

1872: în urma reformelor morale și a unificării Germaniei - interzicerea cazinourilor la nivel național (excepțiile sunt extrem de rare, pentru nevoile locale). Baden-Baden şi alte saloane se închid.

Loterii și tombole: în loc de ruletă - loterii controlate de stat și creșterea curselor cu pariuri mai „legitime”.

Schimbarea timpului liber: cultura burgheză a sobrietății și a muncii intră în conflict cu saloanele de stațiune „frivole”.

Perioada interbelică și controlul celui de-al Treilea Reich (1919-1945)

Weimar Germania: instabilitate financiară, dar, de asemenea, instituționalizarea sporttotalizer (fotbal Toto) și loterii de stat.

1933-1945: controlul centralizat, ideologizarea sportului, reglementarea strictă a jocurilor de noroc; cazinou ca un fenomen - încă în afara cardului juridic mare.

Două Germanii - Doi Vectori (1945-1990)

Germania (Germania de Vest)

Federalismul ca o șansă: guvernele terestre primesc dreptul de a determina soarta cazinourilor.

Return of the Houses of Play: Începând cu anii 1950, Spielbanken se deschide în Bavaria, Renania de Nord-Westfalia, Saxonia Inferioară, Baden-Württemberg, Hesse etc. Tradițiile stațiunii sunt reînviate într-o formă modernă - cu control de admitere și taxe.

Loto și Tote: Loto/Toto este un obicei național masiv, o „licență socială” datorită finanțării sportive și filantropiei.

RDG (Germania de Est)

Monopoluri de stat și prudență: un pariu pe loteriile de stat și o gamă minimă de forme de jocuri de noroc.

Cazinoul ca atribut burghez este aproape absent; după unificare, terenurile din Est adoptă modelul de licențiere occidentală.

Consolidare și consolidare (1990-2000)

Reintegrare: terenurile din est își creează Spielbanken-ul, construiesc controlul asupra loteriilor și pariurilor.

Tehnologie și marketing: cazinourile devin centre culturale și de afaceri (săli de jocuri, restaurante, concerte); case de pariuri - un „satelit” civilizat al națiunii de fotbal.

Axa juridică: statul federal stabilește cadrul (penal, fiscal), terenuri - licențe specifice, limite, moduri de operare.

Transformarea digitală și „contractele de stat” (din 2008)

Glücksspielstaatsvertrag (contracte de pariuri inter-land): terenurile convin în mod regulat asupra regulilor generale pentru loterii, pariuri, pariuri și online.

Digitalizare precaută: permisele de pariere online sunt lente și se concentrează pe protecția jucătorilor; poker online și sloturi online au fost mult timp subiectul dezbaterilor aprinse și piloți etapizate.

Filozofia de reglementare: „admiterea de dragul canalizării” este un produs juridic mai bine controlat, cu limite decât o piață gri, fără protecție.

Oameni, locuri, simboluri

Baden-Baden (Kurhaus, Spielbank): standard arhitectural, „chic francez” pe pământ german; astăzi - atât un site cultural, cât și un magnet turistic.

Wiesbaden: „salonul european” din secolul al XIX-lea, legendele literare și restaurarea modernă a casei de joacă.

Gomburg: odată „micul Monte Carlo”, setați tonul pentru modurile și regulile jocului continental.

Hippegarten (Berlin) și alte hipecursuri: coduri de curse care au supraviețuit interdicțiilor cazinoului și au supraviețuit secole.

Loto/Toto: ritualul de duminică al familiilor germane, finanţare pe termen lung pentru sport şi proiecte comunitare.

Lege, impozite și răspundere: specificul german

Structura federală: terenurile emit licențe și operează cazinouri; federație - norme penale, control financiar și reglementări-cadru.

Impozite și "Gemeinwohl': ponderea veniturilor merge la sport, cultură, programe sociale - acest lucru întărește legitimitatea publică a loteriilor și cazinourilor.

Jocul responsabil: restricții de publicitate, controlul vârstei, limite de depozit/timp, auto-excludere, verificarea sursei de fonduri pentru sume mari - concepte definite ferm în practica germană.

Impactul asupra culturii și economiei

Estetica resortului: de la cronicile seculare ale secolului al XIX-lea la festivalurile și forumurile de astăzi - cazinouri ca o scenă pentru modă, muzică și gastronomie.

Literatura și cinematografia: de la Dostoievski la filmele germane despre „oameni mici” și „pariuri mari” - emoția rămâne un motiv dramatic.

Turism și servicii: de la hoteluri și gastronomie la industria de evenimente - casele de jocuri de noroc și hipodromurile generează o cerere de multiplicare.

Sport: finanțarea stabilă a federațiilor prin loterii este un detaliu important al „contractului social”.

Foaie de înșelăciune cronologică

până în secolul al XVIII-lea: jocuri corecte și de cărți, loterii episodice sub auspiciile prinților.

începutul-mijlocul secolului al XIX-lea: cazinouri de vârf (Baden-Baden, Wiesbaden, Homburg).

1872: Interzicerea cazinourilor în Germania.

1919-1933: instituționalizarea loto/tombole; cazinou de pe domeniul juridic.

1933-1945: controlul centralizat, ideologizarea sportului, regimul strict al jocurilor.

începând cu anii 1950 (Germania): returnarea Spielbanken prin soluții terestre; Loto/Toto este un obicei naţional.

1990: amalgamare; ținuturile estice adoptă modelul FRG.

2008 + și 2010s-2020: acorduri inter-terestre (Glě@@StV), digitalizare etapizată, consolidarea jocului responsabil.

Istoria jocurilor de noroc în Germania este o serie de pendule între strălucirea resorturilor și disciplina autorității de reglementare, între libertatea divertismentului și responsabilitatea societății. De la saloanele Baden-Baden și tombolele de curse până la licențele moderne de teren și restricțiile digitale, modelul german a căutat întotdeauna echilibru. De aceea, piața germană de astăzi pare „strictă, dar stabilă”: se bazează pe tradiție, respectă dreptul și permite cu atenție inovarea, fără a uita că în spatele fiecărui pariu se află o poveste umană care merită protejată.