Jocuri de noroc populare

Tradiția maghiară a petrecerii timpului liber a luat formă la intersecția culturilor rurale și urbane: în sate au jucat după lucrări agricole și la „búcsř” (sărbătorile templului), în orașe - în cafenele, taverne și cluburi. Jocurile de noroc de aici nu sunt atât de mult „pariuri mari” ca lipici social: testarea memoriei, logica, capacitatea de a păstra un cuvânt.

Spații de emoție populară

Cochmas și csárda: taverne în care jocul a fost jucat seara la o masă comună; aici au fost stabilite regulile nescrise ale fair-play-ului.

Târguri și sărbători rurale: locul loteriilor (tombola), „roțile norocului” și petrecerile de cărți trecătoare.

Cafenelele orașului: mediul intelectual din Budapesta, unde jocurile de cărți au devenit o școală de tactică și conversație.

Cardul Inima Ungariei

Ungaria este una dintre puținele țări în care puntea maghiară (germană) cu costume de viermi, tamburine, ghinde și frunze este utilizată pe scară largă până în prezent; în paralel, puntea franceză este, de asemenea, răspândită. Pe baza lor, s-a dezvoltat o paletă de jocuri populare.

Ulti (Últi, „ulti”)

Classic cu punte maghiară. Acesta este un joc competitiv, contract cu aplicații și de cumpărare, în cazul în care scorul exact, cacealma și memoria cărților emise sunt evaluate. În sate, ulti este un simbol al „mesei adulților”: începătorii învață de la bătrâni, iar reputația jucătorului este mai importantă decât norocul unic.

• anunțarea contractelor și riscul de „a trece peste”;
• psihologia subtilă a tragerii la sorți;
• un cod de onoare nerostit (nu solicitați, nu argumentați după ce ați trecut).

Tarokk (tarokk)

O familie de jocuri vechi cu logică specială „tarokka” (cărți de atu senior, cifre, trucuri). În cultura maghiară, tarokk sunt apreciate pentru intelectualitatea și profunzimea tacticilor lor; partidele se transformă adesea în mini-turnee pentru interes prietenos - un tratament, un pariu simbolic, puncte de onoare.

Zsírozás („grăsime”)

Un joc plin de viață, mai puțin formale de mită ca popular cu companiile. Simplitatea intrării și dinamica distractivă sunt atractive: aici emoția este în ritm, și nu într-un câștig mare.

Lórum (lorum)

Folk „family” joc pe o punte franceză. Mai aproape de petreceri și conversații lungi: o mulțime de râsete, un minim de controverse, pariuri simbolice - pe fleacuri sau ochelari.

Alte jocuri comune

Snapszer (66): duel tactic pe scorul de puncte în mită și căsătorii.

Makaó/Mau-Mau: reguli simple, emoție - într-un deznodământ neașteptat.

Domino și zaruri: un clasic rustic pentru farse rapide într-o casă publică.

Emoție echitabilă: tombola și „roțile norocului”

Tombola este o loterie bună, cu premii de uz casnic (de la produse de patiserie la ustensile). Acesta este un eveniment social: strângere de fonduri pentru comunitate, râsete, glume ale prezentatorului. Uneori au existat „roți de noroc” și aruncări de inele pentru premii - mai mult de o atracție decât un pariu serios.

Tarife de vecinătate

Comunitățile sătești și suburbane iubeau pariurile prietenoase la competițiile casnice: oricine ara mai repede, cânta mai inteligent, arunca mai bine. De obicei - mici pariuri simbolice: o cană de bere, o plăcintă, dreptul de a seta o temă pentru următorul cântec. Ideea e să joci statut şi umor, nu să câştigi.

Reguli și etică nescrise

1. Capitulare corectă și cont tăcut. Cardurile sunt amestecate în public; sugestii tabu.

2. Reţinere. Pierderea este acceptată cu calm; flash-uri de iritare sunt un semn de lipsă de experiență.

3. Contractul e mai presus de emoţii. Condițiile de pariere sunt convenite în prealabil și executate fără memento-uri.

4. Măsură socială. Tarifele sunt modeste, astfel încât nimeni să nu părăsească compania pentru bani.

Fracturi istorice și continuitate

XIX - primele secole XX: jocurile de cărți sunt fixate în cabine și case de cafea, devin un prilej de conversație și turnee improvizate.

Perioada socialistă: emoția majoră dispare în umbră, dar jocurile de acasă și han persistă ca un obicei cultural de comunicare.

Din anii 1990 până în prezent: loteriile oficiale și parisul sportiv aduc schimbări de piață, dar ulti, tarokk și lorum continuă să trăiască - ca un limbaj de prietenie și "puțin entuziasm'.

De ce aceste jocuri au supraviețuit epoci

Prag de intrare scăzut: un pachet de cărți și o masă sunt tot ce ai nevoie.

Funcția socială: jocul unește generații, ajută la „intrarea în conversație”.

Valoarea intelectuală: memorie, numărare, strategie - în special în ulti și tarokka.

Economie soft: Pariurile simbolice fac jocul durabil și sigur.

Emoția responsabilă face parte din tradiție

Cultura populară maghiară stabilește inițial restricții: joacă de dragul comunicării, nu al profitului. Regula este simplă: ratele sunt de așa natură încât mâine toată lumea va fi din nou încântată să stea la aceeași masă. Prin urmare, în tradiție, există pauze, limite și respect pentru cel care pierde.

Mini-glosar

Últi (ulti): joc de contract pe puntea maghiară, cultul numărării exacte și cacealma.

Tarokk (tarokk): o familie de jocuri tactice cu o puternică „ierarhie” de cărți.

Zsírozás („grăsime”): un joc distractiv de mită popular în companii.

Lórum (lorum): un simplu joc de cărți de familie pe un pachet francez.

Tombola (tombola): loterie echitabilă cu premii de uz casnic.

Concluzie: jocurile de noroc populare din Ungaria sunt o cultură a asumării moderate a riscurilor, a inteligenței și a camaraderiei. Au trecut prin schimbări politice și modernizare urbană, pentru că au rămas ceea ce au fost inițial: limbajul comunicării și victoriile mici, unde principalul lucru nu este o bancă, ci onoarea jucătorului și bucuria unui partid comun.