Primele cazinouri din secolul al XIX-lea din Budapesta

Buda și Pesta secolului al XIX-lea sunt o perioadă de europenizare rapidă: poduri, terasamente, teatre, hoteluri și, desigur, primele cazinouri. În tradiția maghiară, cuvântul kaszinó însemna nu numai locul jocului, ci și clubul: o sală de lectură, un salon, un spațiu pentru conversații politice, muzică, dans și baluri de caritate. De la mese de cărți de cameră la camere elegante cu ruletă și baccarat, o cultură urbană unică a crescut pe acest sol până la sfârșitul secolului.

1) Origini: cluburi și jocuri de salon (prima jumătate a secolului al XIX-lea)

Modelul clubului. Apariția „kaszinó” a început cu asociațiile închise ale domnilor: abonament, recomandări, cod vestimentar strict. Aici au citit ziare, s-au certat despre politică, au ascultat muzică de cameră - și au cântat whist, pichet, fero (faraon) și mai târziu belot.

Funcția socială. Cluburile de cazino au fost un „lift social” al burgheziei din Pesta și o platformă pentru aristocrația din Buda: aici au avut loc seri, adunări de caritate, mascarade.

Etichetă. Tăcere la mese, pariuri de „mărime politicoasă”, interzicerea emoțiilor demonstrative; pierderea a fost considerată „a plăti pentru societate”.

2) Oraș - poduri și hale: infrastructură și arhitectură

Material urban. Odată cu creșterea terasamentelor și a piețelor din jurul Dunării, cazinourile se mută de la apartamente de cameră la clădiri reprezentative: hale cu coloane, stucaturi și oglinzi, camere separate de fumat și carduri.

Hoteluri şi restaurante. Până la mijlocul secolului, hotelurile și restaurantele din centrul Pest deschid săli de joacă: cafea, coniac, muzică, dansuri de seară - și perechi de mese de cărți.

Stil. Neo-renascentism și eclectism în interior: tavane înalte, candelabre de cristal, parchet lustruit. Fereastra spre stradă este un semn „Kaszinó”, în interior este liniște și o orchestră liniștită.

3) Reguli și supraveghere: cum au jucat „conform legii”

Regulamentele poliţiei. Camerele de joc au lucrat cu permisiunea autorităților: o listă de jocuri, ore de deschidere, controlul „ordinii”. „Scenele zgomotoase” şi creditele de la masă erau interzise.

Carti de membru si oaspeti. Cluburilor - prin abonament și recomandare; în sălile publice - pe un bilet cu o verificare a vârstei și decenței.

Impozite şi taxe. Proprietarii plăteau taxe de oraș; nopțile de caritate și loteriile au primit sprijin oficial ca fiind „benefice din punct de vedere social”.

4) După 1867: Liberalizarea și un nou ritm

Compromisul austro-ungar a dat impuls economiei urbane: capital, turism și publicul MICE turnat în Budapesta. Cazinourile devin din ce în ce mai deschise, sălile de ruletă și baccarat apar la hoteluri.

Podul peste Dunăre și terasamentele conectate traseele de seară: teatru → cină → cazinou → bal.

Audiență. Ofițerii, industriașii, oaspeții străini au fost adăugați burghezilor și nobililor. Femeile îşi primesc nopţile de salon şi bilele de caritate.

5) Jocurile secolului: de la cărți la roți

Card favorite. Whist, pichet, fero - pentru „școala veche”; belot și basset - pentru publicul de jocuri de noroc. Jocul de poker se face treptat drum la sfârșitul secolului.

Ruletă şi baccarat. Ele devin un simbol al „timpului nou” și al eleganței urbane: camere separate, crupieri cu mănuși, limite fixe.

Mize şi ritualuri. Chips-uri bone/bakelite, jetoane personale, reguli „house”: limite de masă, pauze între spate, interdicție de a „prinde din urmă” cu creditul.

6) Economia cazinoului și banii orașului

Veniturile Hall. Comision (rake) de la bănci în jocuri de cărți, „zero verde” la ruletă, taxă de membru, bilete de seară.

Sinergie cu oraşul. Cazinouri trage restaurante, angajarea muzicieni, artizani, tipografii (postere), taximetriști - economia de noapte se dezvoltă în jurul Dunării.

Caritate. Cluburile maghiare organizează de bună voie loterii și mingi în favoarea spitalelor, instituțiilor de învățământ, pompierilor.

7) Oameni și obiceiuri: cum arăta seara

Cod vestimentar. Haina/smoching pentru barbati, rochii de seara pentru femei; mănuși impecabile la crupier, contor lustruit de checkout.

Muzică şi lumină. Cvartete de coarde vii, lumânări și lămpi de gaz, apoi electricitate; până la miezul nopții sala este plină cu o șoaptă de pariuri.

Comportament. Publicul apreciază „păstrarea feței”: pierderea - fără scene, câștigarea - fără bravadă; sfaturi obligatorii și datorită gazdei serii.

8) Umbră și lumină: controversa din jurul jocului

Critică. Ziarele dispreţuiesc "obiceiurile nocturne", tentaţiile de ruletă ale preoţilor ", argumentează oraşul cu privire la moralitate şi economie.

Răspunsul. Proprietarii insistă asupra rolului ocupării forței de muncă, taxelor, taxelor caritabile și „regulilor civilizate” împotriva subteranului.

Echilibru. Orașul părăsește cazinoul într-un domeniu juridic - cu control și restricții, dar recunoaște contribuția lor la statutul capitalei.

9) Patrimoniul în secolul al XX-lea

Aspectul și stilul primelor săli stabilesc canonul pentru viitoarele cazinouri din Budapesta: camere de cărți separate, casă de bilete, dulap, lounge.

Traseul orașului - teatru, băi, Dunăre, cazinou - a supraviețuit epocilor și s-a transformat într-un „pachet de noapte” modern.

Cuvântul „kaszinó” a fost înrădăcinat ca simbol al culturii urbane: nu numai joacă, ci și muzică, baluri, caritate, respectabilitate.

Concluzie: primele cazinouri ale secolului al XIX-lea din Budapesta s-au născut din cultura clubului și modernizarea europeană a capitalei. Ei au combinat piesa, muzica și stilul, au învățat orașul un ritual de seară și au modelat economia din jurul Dunării. Oglinzile lor reflectau aristocraţia şi noua burghezie, disputele legate de moralitate şi gustul vieţii - amestecul din care s-a format unica „atmosferă de cazino” din Budapesta.