Comparație cu Franța și Spania

Italia, Franța și Spania sunt trei mari jurisdicții europene cu obiective similare (protejarea jucătorilor, combaterea aprovizionării ilegale, venituri fiscale durabile), dar cu adâncimi diferite de toleranță pentru produsele online și abordări foarte diferite ale publicității. Mai jos este o comparație structurală a parametrilor cheie.

1) Legalitatea pieței și perimetrul

Italia: din 2011, principalele verticale online au fost legale (jocuri de cazino, sloturi, ruletă/blackjack, numerar de poker și turnee, pariuri, bingo, loterii în formatul stabilit). Acesta este unul dintre cele mai complete „perimetre online” din UE.

Franța: perimetrul online deja. Din punct de vedere istoric, pariurile (sport/curse de cai) și pokerul online sunt permise; clasic jocuri de cazino online (sloturi, ruletă, etc.) nu au fost permise în întregime. Autoritatea de reglementare discută periodic reformele, dar abordarea rămâne precaută și etapizată.

Spania: O gamă largă de produse online, inclusiv cazinouri și sloturi, sunt legale, sub rezerva cerințelor de licență și tehnice/de conformitate. Aceasta este una dintre cele mai „complete” piețe de sortiment.

Concluzie: în funcție de lățimea sortimentului online Italia ≈ Spania> Franța.

2) Autoritățile de reglementare și arhitectura de supraveghere

Italia - ADM (fosta AAMS): licente, standarde tehnice, certificare RNG/RTP, monitorizare centralizata, registre de auto-excludere, blocarea domeniilor ilegale, control fiscal.

Franța - ANJ (fostul ARJEL pentru online): o singură autoritate de reglementare „comportamentală”, cu un accent puternic pe RG și publicitate; aprobă planurile anuale ale operatorilor, poate limita ofertele și tonul comunicațiilor.

Spania - DGOJ: licențe naționale, reglementări tehnice detaliate, raportare strictă; există interacțiune cu comunitățile autonome în ceea ce privește activitățile offline.

Concluzie: toate trei sunt autorități de reglementare mature din UE. Italia și Spania subliniază interoperabilitatea tehnică și telemetria, Franța - supravegherea comportamentală și toleranțele etapizate.

3) Publicitate și sponsorizare: trei modele „hard” diferite

Italia: După „Decreto Dignità”, există o interdicție aproape totală de publicitate și sponsorizare sportivă a jocurilor de noroc. Sunt permise doar mesaje de informații înguste (fără apeluri, bonusuri, link-uri și coduri promoționale). Acesta este cel mai strict cadru din top trei.

Franța: publicitate foarte reglementată, nu „zero”. "Cerințe stricte de conținut (disclaimers RG, restricții privind retorica promoțională, audiențe sensibile etc.), supravegherea activă a tonurilor și volumelor campaniilor.

Spania: model dur, dar nu zero. Restricții puternice privind timpul de plasare, formatele, direcționarea și bonusurile pentru jucătorii noi; sancțiuni semnificative pentru încălcări, control strâns asupra influențatorilor/fluxurilor.

Concluzie: în severitate: Italia (aproape zero)> Franța/Spania (strict, dar cu ferestre admise).

4) Impozite și sarcini fiscale (în termeni generali)

Italia: logica de bază - taxa GGR cu diferență verticală, plus comisioane administrative/plăți de concesiune. Rata efectivă este palpabilă, dar previzibilă; modelul stimulează un sistem de operare orientat spre conformitate.

Franța: din punct de vedere istoric, încărcătura a fost considerată „peste medie” în UE și a avut o structură specifică (inclusiv taxe speciale pentru diferite produse). În general, sarcina fiscală efectivă este mai tangibilă decât în Spania și comparabilă/mai mare decât în Italia, în funcție de verticală.

Spania: taxa națională GGR pe verticalele online este unul dintre criteriile de referință din regiune; sunt posibile taxe/taxe suplimentare. Conform percepției operatorilor, configurația fiscală spaniolă arată mai „pro-creștere” decât francezii și comparabilă/ușor mai moale decât cea italiană (depinde de mixul alimentar).

Concluzie: Spania este mai des percepută ca fiind mai previzibilă în economia unitară; Italia - ca „mediu-greu și stabil”; Franța - ca „mai scumpe pentru produse individuale”, cu un perimetru mai îngust.

5) Joc Responsabil (RG), KYC/AML și Player Defense

Italia: registru centralizat de auto-excluderi, KYC hard înainte de ridicarea limitelor, sesiuni de logare, control RTP/RNG, canale clare de reclamații/returnare, separarea fondurilor clienților.

Franța: o puternică paradigmă comportamentală a RG (până la evaluarea „agresivității” comunicațiilor), a dezvoltat mecanisme pentru interzicerea voluntară a jocului, atenția acordată grupurilor vulnerabile.

Spania: registrul național de autoexcluderi, controlul strict al vârstei, tehnica detaliată pentru urmărirea activității și tranzacțiilor, sancțiuni pentru abaterile de la procedurile de verificare.

Concluzie: nivelul instrumentelor de RG în toate cele trei jurisdicții este ridicat; diferența este accentuată: Italia și Spania se bazează pe RG „infrastructurală” (registre/tehnică), Franța - pe rigoarea comportamentală și de comunicare.

6) Standarde tehnice și integrări

Italia: certificarea jocurilor și platformelor, interfețe centralizate de monitorizare ADM, localizarea infrastructurii în UE, cerințe pentru exploatarea forestieră și planuri DR.

Franța: accent pe respectarea cadrului comportamental și pe transparența logicii produselor; pentru verticale permise - supraveghere tehnică strictă.

Spania: certificare tehnică scrupuloasă, standarde stabile de raportare și telemetrie, muncă strânsă cu gateway-uri de plată și mecanică antifraudă.

Concluzie: Italia și Spania sunt piețe „tehno-stricte”; Franța este la fel de strictă în interiorul perimetrului permis, dar perimetrul în sine este deja.

7) Strategiile de marketing și GTM ale operatorilor

Italia: datorită interdicției aproape complete a publicității - un pariu pe CRM, SEO/conținut, UX/produs, parteneriate cu mass-media într-un format „informațional” fără CTA; segmentarea impecabilă a conformității este importantă.

Franța: ferestre legalizate și stil rigid de comunicații; cheie - responsabilitate dovedibilă, moderarea tonalității, politici corecte de bonus.

Spania: ferestrele de lucru sunt prezente, dar sunt „înguste”; branduri cu analize puternice de primă parte, CPA-uri moderate și un accent pe retenție în loc de beneficii agresive de atracție.

Concluzie: privind oportunitățile publice de marketing Spania> Franța>> Italia.

8) Combaterea pieței gri

Italia: blocarea regulată a domeniului, coordonarea cu furnizorii de servicii de plată și platformele media.

Franța: revendicări sistemice împotriva site-urilor/afiliaților fără licență, lucrul cu platformele și găzduirea, „tunderea” canalelor de publicitate.

Spania: amenzi și deconectări, operațiuni comune cu prestatorii de servicii de plată, controlul influențatorilor/fanioanelor.

Concluzie: setul de instrumente este similar, dar Italia cel mai „aspru” reduce vizibilitatea publică prin interzicerea completă a publicității.

9) Tendințe către 2026-2030

Italia: o revizuire punctuală a restricțiilor de publicitate (în special în ceea ce privește sportul) este probabil menținând în același timp nucleul RG; consolidarea monitorizării IA și unificarea raportării.

Franța: adaptarea atentă a perimetrului produselor online este posibilă, dar menținând în același timp cerințele ridicate de RG și controlul strict al comunicațiilor.

Spania: cadru stabil „pro-licență” cu ajustarea regulilor de publicitate și antifraudă; în continuare digitalizarea KYC/AML.

---

Scurt: modul în care Italia diferă de Franța și Spania

După produs: Italia ≈ Spania (wide online)> Franţa (îngust online).

Prin anunt: Italia (aproape total ban)> Franta/Spania (strict, dar permis)

Conform logicii fiscale: abordarea RGG este pretutindeni, dar Spania este percepută mai des ca „mai moale” în economia unitară, Italia este „medie dură și stabilă”, Franța este „mai scumpă” cu un perimetru mai îngust.

Prin focus RG: Italia și Spania au instrumente puternice de sistem (registre/tehnică); Franța are un accent special pe comportament și comunicare.

Pentru operator, acest lucru înseamnă: Italia - despre „conformitate în mod implicit” și produs/retenție în loc de publicitate; Spania - despre scara cu ferestre promoționale dure, dar previzibile; Franța - despre o strategie de nișă într-un perimetru îngust, cu responsabilitate accentuată și disciplină fiscală ridicată.