Cazinouri în Bahamas în anii 1960 și 70

Anii '60 și' 70 sunt deceniile în care Bahamas a trecut de la jocurile sezoniere „club” pentru iernători bogați la o industrie completă a stațiunilor de cazino sub supravegherea guvernului. Două centre stabilesc vectorul: Grand Bahama (Freeport/Lukaya) și Nassau/Paradise Island.

Naşterea unui grup de staţiuni: Paradise Island

La sfârșitul anilor 1950, Huntington Hartford, moștenitorul american al lanțului A&P, a cumpărat Hog Island și în 1962 a redenumit-o Paradise Island, începând să dezvolte Ocean Club, Café Martinica, terenul de golf și portul de agrement - fundația viitoarei stațiuni.

În 1968, Paradise Island Hotel and Casino a fost deschis pe Paradise Island sub conducerea Resorts International (o companie care a apărut din Mary Carter Paint în 1968). Acesta a devenit „al doilea pilon” al pieței emergente din apropiere de Freeport.

Freeport și Lukaya: Primele cazinouri mari și era junket

După Acordurile de Dezvoltare Freeport (Hawksbill Creek Agreement) în 1963-1964, Lucayan Beach Hotel a deschis în Lucay cu un cazinou („Monte Carlo”), și până la sfârșitul deceniului, alte facilități mari (Holiday Inn, King's Inn/Princess).

Pentru a crește cifra de afaceri la mijlocul anilor 1960, junkets au fost utilizate în mod activ - zboruri charter cu invitate "high rollers. "Potrivit surselor locale, numai în 1965, departamentul de cazinouri Lucayan Beach a cheltuit sute de mii de dolari pe chartere și cazare, iar junket-urile au adus până la două treimi din profit.

Vitrina „Bondovskaya” și imaginea direcției

1965: Thunderball este filmat în Nassau și apele înconjurătoare; imaginea „celui de-al treilea capital al Bond” consolidează imaginea plină de farmec a Bahamasului, consolidând combinația dintre „sea + casino + nightlife”.

De la „zona gri” la regulile: anchetă 1967 și legea de bază 1969

Boom-ul cazinoului a fost însoțit de probleme de integritate și conexiuni cu politicienii/întreprinderile. Pe 13 martie 1967, Comisia de Investigare a Cazinourilor Freeport și Nassau a început; raportul final (noiembrie 1967) a confirmat o parte semnificativă a afirmațiilor descrise în presă și a devenit un prolog al formalizării supravegherii.

Aceasta a fost urmată de Legea Loteriilor și Jocurilor de Noroc (1969), iar în august 1969 a fost creat Gaming Board for The Bahamas - o autoritate de reglementare cu autoritatea de licențiere, de raportare a controlului și de conformitate cu regulile. Acești pași pun capăt erei „semi-legale” și stabilesc un standard convenabil pentru piața de călătorie.

Fundal turistic: „millionth” 1968 și punctul de cotitură al anilor 1970

Potrivit Ministerului Turismului, prin 1968 Bahamas a ajuns pentru prima dată la 1 milioane de vizitatori (după 32 mii în 1949). Un rol semnificativ a fost jucat de reorientarea fluxurilor datorită închiderii Cubei către americani (embargo 1961), care a crescut cererea pentru Bahamas, inclusiv cazinouri.

În anii 1970, tendința a devenit mult mai complicată: independența (1973), retorica dură față de Freeport, criza petrolului și recesiunea globală au înrăutățit performanțele, sporind sezonalitatea și concurența prețurilor. Cu toate acestea, până la sfârșitul deceniului, industria s-a adaptat: au existat extinderi ale numărului de camere și modernizări pe Insula Paradisului și în Nassau.

Cum a funcționat modelul în anii 60 și 70: elemente cheie

1) Cererea străină ca nucleu. Cazinourile s-au concentrat pe companiile aeriene din SUA/Canada și turiștii de croazieră; „cluburile sezoniere” locale din anii 20 (Clubul Bahamian) din anii 60 și-au pierdut rolul și au devenit parte a contextului istoric.

2) Concentrarea locațiilor. Freeport/Lukaya - „primul stropi” de podele mari și junkets; Nassau/Paradise Island - „al doilea val” odată cu lansarea Paradise Island Hotel and Casino (1968).

3) Cadrul de reglementare. Investigație 1967 → Legea 1969 → Gaming Board (1969). Această secvență a structurat raportarea, taxele și controlul, menținând în același timp atractivitatea turistică.

4) Marketing prin cultura pop. Filmele Bond, publicațiile lucioase și un „set de jet” în jurul Ocean Club au alimentat prestigiul, lucrând ca o reclamă gratuită la destinație.

Contextul social și politic

Dezbaterea despre admisibilitatea cazinourilor s-a desfășurat în anii 1960: unele elite le-au văzut ca pe un „serviciu de export” pentru nerezidenți; alții se temeau de riscuri penale și de consecințe morale - prin urmare accentul pus pe supravegherea strictă și diferențierea accesului.

Migrarea capitalului și a proprietarilor. La sfârșitul anilor 1960, Mary Carter Paint se transformă în Resorts International și devine un jucător cheie pe Paradise Island; în anii 1970, activele trec prin schimbări de proprietate și restructurare, reflectând volatilitatea epocii.

Moștenirea epocii

1. Specializarea Resort. Grămada de „vacanțe pe plajă + cazinouri” a fost fixată exact atunci și a determinat strategia timp de zeci de ani.

2. Supravegherea ca un avantaj competitiv. Cadrul din 1969 cu Gaming Board a creat reguli previzibile ale jocului pentru operatori.

3. Geografia cererii. Doi piloni (Freeport și Nassau/Paradise Island) au stabilit o hartă constantă a pieței.

Cronologie (scurtă)

1962: Hartford redenumește Hog Island Paradise Island; lansarea „Ocean Club”.

1963-64 - Lucayan Beach Hotel (Grand Bahama) cu cazinou; începutul modelului junket.

1965 - vârf de junkets în Lukai; Thunderball este filmat în Bahamas.

1967 - Comisia de Investigații a Cazinourilor (Freeport & Nassau).

1968 - Se deschide Paradise Island Hotel and Casino; 1 milion de vizitatori în ţară.

1969 - Loterie și Gaming Act și crearea Gaming Board.

1973 - independența Bahamas; Anii 70 sunt sub influența crizei petrolului și a restructurării produsului turistic.

Anii 1960 și 70 au transformat Bahamas dintr-o destinație sezonieră elitistă într-o piață structurată de cazinouri. Repere simbolice - redenumirea Paradise Island, lansarea Paradise Island Hotel and Casino (1968), recunoașterea „Bond” și crearea unei autorități de reglementare (1969). Pe această bază, țara încă construiește un produs turistic „plajă + cazinou + stil de viață”, moștenit din acea epocă.