Interzicerea cazinourilor după ce Fidel Castro a preluat puterea (Cuba)
Victoria revoluției din ianuarie 1959 a fost un izvor de apă pentru industria cubaneză a jocurilor de noroc. Cazinourile, simboluri ale „vechiului regim” și ale influenței străine, au fost închise, iar hotelurile din stațiune au pierdut săli de jocuri și au intrat sub controlul statului. Havana din Las Vegas Caraibe a devenit capitala unui nou model socialist - cu o atitudine diferită față de divertisment, turism și capital privat.
1) Motive politice și ideologice pentru interdicție
Agenda anticorupție: cazinourile au fost asociate cu kickback-uri, patronajul oficialilor și banii „murdari”.
Optica anti-imperialistă: boom-ul jocurilor de noroc a fost perceput ca dependență de cererea externă (în primul rând americană).
Justiția socială: noul guvern a căutat să se distanțeze de „luxul vitrinei”, contrastând cu mobilizarea resurselor pentru educație, sănătate și infrastructură.
Argument moral și cultural: cazinourile au fost numite „centre ale viciului”, subminând disciplina muncii și valorile familiei.
2) Cronologie și mecanica dezmembrării (1959-începutul anilor 1960)
Ianuarie-primăvara anului 1959: închiderea în masă a sălilor de jocuri de noroc; unele dintre locații sunt inactive, unele sunt temporar re-profilate pentru spectacol fără a juca.
1959-1960: Controlul guvernamental al hotelurilor și cluburilor de noapte, revocarea sau revocarea permiselor de jocuri de noroc.
1960-1961: val de naționalizare a marilor proprietăți private și proprietăți ale companiilor străine; cazinourile ca model de afaceri dispar.
Următorii ani: măsuri penale împotriva jocurilor ilegale „subterane”; instituțiile culturale (cabaret, scene) sunt păstrate potrivit, dar fără mese de jocuri de noroc.
3) Ce anume a fost închis și cum a fost redistribuită infrastructura
Cazinourile hotelului: Riviera, Capri, Deauville, Habana Hilton, părți ale sălilor hotelului Nacional etc. - spațiile de joc sunt închise, echipamentele sunt dezafectate sau confiscate.
Cabaret și cluburi: Conservate ca scene/restaurante în cadrul noilor politici culturale, dar fără mize sau mese.
Slot machines: demontate, stocate sau distruse; s-a întrerupt importul şi întreţinerea.
Personal: crupierii, casierii și managerii merg în alte zone, emigrează sau recalifică; unii artiști și personal de serviciu rămân în segmentul concertistic și gastronomic.
4) Implicații economice
Reducerea turismului „valutar”: o scădere accentuată a fluxului american a fost intensificată prin confruntări politice și embargouri (1960).
Schimbarea modelului turistic: pariați pe excursii organizate din țări prietenoase, schimburi culturale și educaționale în locul „economiei de noapte”.
Redistribuirea veniturilor: resursele rotite anterior în industriile „rapide” (cazinouri, baruri, spectacole private) sunt direcționate către programe de stat.
Efecte secundare: pierderea segmentului cu marjă mare, reducerea ocupării forței de muncă în divertisment și ospitalitate, în special în Havana.
5) Schimbarea socială și culturală
Sfârșitul imaginii „distracție Havana”: orașul încetează să vândă „scenariul de noapte” cina-show-casino; moralitatea publică este reformată la standarde socialiste.
Reprivatizarea ideologică a culturii: etapele și cabaretele se transformă în platforme cu programul „corect” - muzică națională, coregrafie, cultură propagandistică.
Memorie și mit: epoca pre-revoluționară este înregistrată ca o lume trecută „răsfățată”; în același timp, un mit nostalgic persistă în diaspora și presa străină.
6) Lupta cu subteranul
Incriminarea jocurilor ilegale: raiduri, confiscări, procese de spectacol împotriva organizatorilor de „cazinouri acasă”.
Prevenirea: campanii ideologice, restricţii asupra formelor de petrecere a timpului liber „burgheze”, control sporit asupra vieţii de noapte.
Rezultat: formatele subterane au rămas focale, dar nu s-au transformat într-o industrie de masă din cauza sancțiunilor dure și a rentabilității scăzute în noile condiții.
7) Factor geopolitic
Pauză cu Statele Unite: dispariția principalei surse de clienți „rapizi” și investiții.
Trecerea la blocul socialist: turismul devine planificat și încărcat ideologic; prioritatea este solidaritatea internațională și agenda culturală „corectă”.
Războiul informațional: imaginea cazinourilor închise este folosită de ambele părți - ca simbol al „curățării” (Cuba) și ca semnal al „exproprierii” capitalului privat (SUA).
8) Efecte pe termen lung și moștenire
Transformarea țesăturii urbane: de la o „stațiune integrată” la centre culturale de stat, hoteluri fără cazinouri, locuri de conferință.
Scurgeri de competențe: manageri, crupieri, specialiști promoționali au plecat și s-au alăturat altor piețe (SUA, Caraibe, America Latină).
Simbolismul istoric: interdicția cazinoului a fost o „reformă de reper”, demonstrând o pauză cu practicile de patronaj, legăturile mafiote și luxul demonstrativ.
9) Compararea „înainte” și „după”
10) Linia de jos
Interzicerea cazinourilor în 1959 nu a fost doar un pas administrativ, ci și un manifest al unui nou model de societate. El a rupt legătura „cazinou - turism - bani externi” pe care Havana postbelică s-a odihnit și a transferat orașul și țara pe șinele economiei planificate, a ideologizat cultura și a centralizat controlul. Preț - pierderea unui segment extrem de profitabil și a unei părți a identității urbane; beneficiul este distanțarea politică și simbolică de un trecut corupt. De aceea, interdicția cazinoului rămâne un eveniment cheie care a determinat traiectoria Cubei pentru deceniile viitoare.