Cazinouri în Ecuador înainte de interdicție (istoria și structura pieței)
Cazinouri în Ecuador înainte de interdicție
Introducere: „hotel + cazinou” ca normă
Până în 2011, cardul de jocuri de noroc din Ecuador a fost construit în jurul unui hotel 4-5 + cazinou + bar/show "kit. "Nu a fost Las Vegas, ci o rețea compactă de primării care vizează oaspeții de afaceri, expați și turiști care au combinat Anzii, Amazonul și rutele de coastă cu vacanțele de seară în zonele metropolitane.
Geografie: unde au jucat
Quito (capital)
Cazinourile au fost situate în cartiere de afaceri și turistice (La Mariscal, zone din apropierea aeroportului și a hotelurilor de congrese).
Profilul oaspeților: călătorii de afaceri, MICE, corpul diplomatic, turiști ai traseului andin.
Produs de noapte: ruletă/blackjack + bar, uneori mini-spectacole și nopți de muzică.
Guayaquil (portul și centrul comercial)
Cea mai „plină de viață” cerere din cauza activității de afaceri și portuare.
Mai multe „verificări de seară” în F&B, promoții mai luminoase și evenimente jackpot locale.
Audiență: antreprenori, expați, marinari de tranzit/logisticieni, participanți la târguri.
Coasta resortului și orașele din al doilea rând
Mai multe săli de cameră la hoteluri și complexe turistice.
Vârfuri sezoniere (vacanțe, festivaluri, derbyuri de fotbal, luni de vacanță).
Formatele unităților
Cazinouri hotel: standardul principal este mai multe mese de ruletă și blackjack, mese de poker programate, 50-200 sloturi.
Săli independente în centrul orașului: site-uri compacte în „coridoare” pietonale lângă baruri și restaurante.
Săli de cameră la hoteluri de tip boutique: accent pe intimitate, camere VIP, servicii high-roller.
Jocuri și furnizori
Jocuri de masă: ruletă (europeană/americană), blackjack, cache-uri de poker și mini-turnee (Texas Hold' em, Omaha).
Sloturi: tobe clasice, apoi - sloturi video și primele casete „multimedia”; jackpot-uri locale și progresive.
Formate „ușoare”: ruletă electronică, video poker, uneori - săli de bingo (ca site-uri independente sau ca parte a unui cazino).
Cine a fost clientul
MICE și turiștii de afaceri: după întâlniri de afaceri - o seară la cazino, care a crescut încărcătura de baruri și restaurante.
Expați și rezidenți permanenți ai megacităților: vizite „scurte” de 1-2 ori pe săptămână.
Turiștii traseului „Ando-Amazonian”: excursii de o zi combinate și petrecerea timpului liber seara.
High rollers (nișă): pachete VIP, transferuri, programe gazdă, mese private.
Economia „sălii”
Mix de venituri: sloturi (cotă mare), jocuri de masă (imagine și verificare), bar/F & B (cross-sales), serviciu VIP.
Multiplicator pentru oraș: taxiuri și transferuri după ora 22:00, spectacole live, furnizori locali (brutării, florării, curățenie, securitate).
Sezonalitate: vacanțe, jocuri de fotbal, convenții, luni turistice - săptămâni de vârf pentru hotelurile RevPAR și cifra de afaceri a cazinourilor.
Marketing și servicii
Pachete de credit room + play și bonuri bar/cină.
Turnee și „jackpot-uri de noapte” la sfârșit de săptămână.
Programe de fidelizare: puncte acumulative, parcare gratuita, upgrade-uri in hotel.
Imagine: la cazinourile hotelului - accent pe securitate, codul vestimentar și stilul de servicii „european”.
Mediul de reglementare (până în 2011)
Activitățile s-au desfășurat sub licențe și autorizații municipale; au fost aplicate cerințe privind securitatea, supravegherea video, raportarea.
În paralel, au existat discuții sociale despre consecințele jocurilor de noroc: datorii, grupuri vulnerabile, zgomot nocturn, rolul cazinourilor în țesătura urbană.
Practica controlului a fost mozaic: depindea mult de oraș, de standardele municipale și de calitatea inspecțiilor.
Contextul cultural
Cazinourile au acționat ca o „prezentare de seară” pentru 4-5 hoteluri și districte de afaceri, formând un obicei de „după cină - la masă”.
În legendele urbane - povești despre „câștiguri mari” și petreceri VIP; în mass-media - materiale privind riscurile sociale și infracțiunile individuale din întreaga industrie.
Bingo și loterii au coexistat cu cazinouri, ocupând o nișă mai „de familie”.
Tehnologiile și tendințele de la sfârșitul anilor 2000
Trecerea de la „mecanică” la sloturi video și tabele electronice.
Începutul abordării CRM: segmentarea oaspeților, oferte direcționate, "comps' (complimente).
Cerințe în creștere pentru securitatea și monitorizarea operațiunilor, introducerea sistemelor de control al sloturilor.
Punctele forte și vulnerabilitățile „modelului vechi”
Plusuri
Sinergia cu hotelurile și MICE.
Mediu controlat, servicii și standarde de securitate.
Contribuția la economia nopții și la ocuparea forței de muncă.
Minusuri
Puncte de atracție pentru jocul problemă.
Controverse legate de publicitate/accesibilitate.
Controlul mozaicului și diferențele dintre orașe.
Ultimii ani înainte de închidere (2009-2011): Pulsul pieței
Piața a avut loc pe clusterele urbane din Quito și Guayaquil, cu variații locale în provincii.
Concurența a fost intensificată de promoții și jackpot-uri, precum și de „clasa de servicii” (care este mai rapidă și mai sigură).
Critica socială a crescut: au fost discutate datoriile, conflictele familiale, zgomotul nocturn, sateliții criminali ai punctelor individuale.
Rezultatul dinamicii politice și publice a fost referendumul din 2011 și interzicerea completă a cazinourilor terestre.
Cum a afectat orașele (până în 2011)
Hoteluri 4-5: a crescut ADR/RevPAR din cauza cererii de seară, fluxuri VIP.
Restaurante și baruri: Traficul încrucișat după ora 10 p.m.
Transport: comenzi de echilibru peste noapte, în special vineri/sâmbătă.
Scena culturală: mini-spectacole, nopți de jazz/latină ca parte a „scenariului casino-speed”.
Ce rămâne în memoria industriei
Standarde de ospitalitate și siguranță, care au migrat apoi către destinațiile hoteliere și de evenimente.
Personal (dealeri, șefi de groapă, tehnicieni de sloturi), dintre care unii au migrat către IT/service sau au emigrat.
Ideea că pentru evenimentele majore de afaceri, „pachetul de divertisment” este la fel de important ca sala de conferințe și serviciul de banchet.
Până în 2011, cazinourile din Ecuador sunt o industrie compactă, orientată spre hotel, construită în economia urbană a nopții din Quito și Guayaquil. Ea a dat servicii și locuri de muncă, a consolidat MICE și verificarea hotelului de seară, dar a provocat dezbateri sociale. Înțelegerea faptului că arhitectura este importantă astăzi: ajută la evaluarea onestă a ceea ce a fost pierdut exact după interdicție, ce loterii și pariuri sportive „înlocuite” și ce elemente (securitate, serviciu, responsabilitate) vor fi inevitabil în centrul oricăror discuții viitoare despre soarta divertismentului în țară.