O istorie a jocurilor de noroc în Venezuela

Articol complet

Fundații timpurii: Lege și autoritate de reglementare (1997-2010)

Istoria modernă începe cu o lege din 1997 care consacra competențele Comisiei Naționale a Cazinourilor (Comisión Nacional de Casinos) - ea este cea care este autorizată să emită licențe și să determine cerințele pentru site-uri. Printre condiții se numără amplasarea cazinourilor în zone recunoscute oficial ca „turistice”.

La sfârșitul anilor 1990 și 2000, industria s-a dezvoltat în jurul complexelor hoteliere și a unei săli de bingo, concentrându-se pe turismul intern și publicul străin. În paralel, discuțiile au crescut cu privire la riscurile de spălare și scheme „gri” în era controlului monedei și a turbulențelor politice.

2011 twist: „închidere totală”

În 2011, președintele Hugo Chávez a declarat public cazinourile și sălile de bingo "lugares de perdición' (" locuri de vice ") și a ordonat închiderea lor absolută. Potrivit Sindicatului Muncitorilor din Cazinou și Bingo (STBCV), acest lucru a dus la zeci de mii de pierderi de locuri de muncă. Argumentul politic şi moral era central: instituţiile „serveau la îmbogăţirea burgheziei”.

2020: „reporniți” simbolic prin cripto

După o interdicţie de aproape zece ani, autorităţile s-au îndreptat către o reactivare parţială a industriei. În ianuarie 2020, Nicolas Maduro a anunțat deschiderea unui cazinou internațional la Hotelul Humboldt (Caracas) cu așezări în criptomoneda de stat Petro (PTR) - veniturile, conform planului, urmau să fie direcționate către îngrijirea sănătății și educație. Măsura a fost un punct de reper U-turn și un semnal de liberalizare viitoare.

2021: „undă verde” oficială și permise de masă

Până în toamna anului 2021, guvernul a fost oficial de acord cu revenirea cazinoului, anunțând posibilitatea eliberării licențelor de ≈30 și lansarea de noi facilități (Cazinoul Ciudad Jardín din Hotel Pipo, Maracay a fost primul care a deschis). În același timp, autoritățile au anunțat introducerea unui sistem de interconectare (interconexiune) pentru controlul mașinilor și monitorizarea online - ca element de supraveghere post-criză.

2022-2025: normalizare precaută pe fondul crizei

În anii următori, cazinourile s-au întors treptat în marile orașe și locații turistice. Dolarizarea economică „de jos” și încercările de a atrage câștiguri valutare au făcut din sectorul jocurilor de noroc o nișă convenabilă pentru liberalizarea punctelor. Jurnaliștii au menționat că revenirea cazinoului a fost percepută ca un pas pragmatic pentru a atrage bani și fluxul turistic pe fondul unei crize pe termen lung.

În același timp, cadrul legal se bazează încă pe cadrul și deciziile executive din 1997: Comisia Cazinoului rămâne un centru de licențiere, iar politica de licențiere este combinată cu eforturile de control tehnic (inclusiv monitorizarea echipamentelor) și cazurile selective cu conturi cripto în obiecte individuale.

Dimensiunea online: „zone gri” și offshore

Spre deosebire de modelul columbian, piața online din Venezuela a rămas mult timp vag reglementată, care a deschis spațiu pentru schemele de joc offshore și de acces la distanță gri. Materiale de revizuire pentru jucători subliniază: nu există nici o interdicție directă, dar există, de asemenea, un cadru clar „alb” pentru operatorii online - pendulul de reglementare al țării se concentrează în primul rând pe site-uri la sol.

Ce este important de înțeles astăzi (linia de jos)

1. Licențierea cazinourilor terestre se bazează pe o lege din 1997 și pe autoritatea Comisiei Naționale; cerință cheie - amplasarea în zonele turistice plus controlul tehnic al echipamentelor.

2. Interdicția de facto din 2011 a „resetat” industria timp de aproape un deceniu și a devenit un punct de cotitură în percepția jocurilor de noroc de către stat și societate.

3. Reactivarea din 2020-2021 este un instrument economic politic pentru câștigurile valutare și turism (inclusiv simbolurile „cazinoului cripto” și permisele ulterioare pentru zeci de site-uri).

4. Segmentul online rămâne ambiguu în ceea ce privește legiferarea; problema reglementării serviciilor la distanță este una dintre principalele provocări ale viitorului.

Cronologia evenimentelor-cheie

1997: dreptul industriei; Comisia Națională a Cazinourilor este în curs de creare/consolidare, sunt stabilite cerințe fundamentale, inclusiv zonarea turistică.

2000: creșterea cazinourilor de bingo și in-frame la hoteluri; discuțiile despre risc și control se intensifică.

2011: Direcțiile lui Hugo Chávez pentru închiderea generală a cazinourilor și bingo.

2020 (ianuarie): Maduro anunță cryptocasino la Hotel Humboldt cu așezări la Petro.

2021 (septembrie): guvernul dă undă verde; Presa relatează despre facilitățile permise de ≈30 și despre primele descoperiri (Ciudad Jardín Casino). În paralel, se anunță o interconectare pentru a controla mașinile.

Istoria jocurilor de noroc venezuelene este un sinusoid între interzicerea totală și liberalizarea pragmatică. Cadrul din 1997 și puternica inversare politică din 2011 au stabilit traiectoria industriei pentru deceniul următor, iar „repornirea” 2020-2021 a arătat cum realitățile economice pot repune cazinourile pe hartă. Este probabil ca evoluția ulterioară să depindă de cât de mult instituționalizează autoritățile norme transparente pentru segmentul online și să păstreze controlul tehnic asupra rețelei terestre - fără rollback față de economia „gri”.