Primele loterii și tombole de caritate

Introducere: Când „șansa” a devenit un instrument public

Loteria a apărut la intersecția a trei nevoi: divertisment, strângere de fonduri și legitimitatea socială a jocului. În cazul în care entuziasmul a fost condamnat, "scopul caritabil" a dat un argument moral: puteți juca dacă venitul merge "în beneficiul comunității. "Deci au fost mitinguri publice la târguri, loto pentru repararea zidurilor și podurilor, tombole bisericești pentru nevoile spitalelor și adăposturilor.

Prototipuri timpurii: Asia și desene urbane

China de Sud și orașele de pe litoral: au existat atracții locale cu semne și caractere ghicitoare - în tradiția târzie cunoscută sub numele de „bilete de porumbel alb” (vânzătorii ambulanți au folosit dovecotes). Unele dintre taxele au fost uneori direcționate către nevoile comunității - iluminat stradal, încuietori de apă, poduri mici.

Târgurile orașului Eurasia: vânzătorii au organizat extrageri de bunuri (țesături, condimente, feluri de mâncare). Locuitorii au cumpărat un bilet și au primit câștiguri „în piață cu martori” - o formă timpurie de transparență publică.

💡 Important: legenda „loteriilor antice care au construit Marile Ziduri și Palate” este frumoasă, dar conexiunile documentare directe sunt de obicei absente. Este mai realist să vorbim despre proiecte locale de infrastructură și cheltuieli caritabile.

Europa Evului Mediu și Renașterii: „bani pentru oraș”

Orașe din nord (Țările de Jos, Flandra, Rin)

Comunele au folosit loterii pentru a petici pereții, a săpa canale, a întreține almshouses și școli. Biletele au fost vândute în avans, circulația a avut loc în piața primăriei; o parte din venit - la fondul de premiere, o parte - la oraș. Transparența a fost asigurată de o extragere publică și de liste de câștigători.

Orașe-state italiene

În paralel, loto și tombola dezvoltat - bilete numerotate cu bile de circulație. Case comerciale și frații organizau în mod regulat tombole de caritate pentru spitale și orfelinate. În Napoli, tradiția tombolei di Napoli este înrădăcinată ca un format festiv de familie cu rate scăzute și o „cotă de caritate” pre-anunțată.

Terenuri germane și Europa Centrală

Orașele și frățiile atelierului au organizat mitinguri pentru a repara poduri, catedrale, ziduri. Capitolele Bisericii susțineau astfel de inițiative dacă transparența nu era pusă la îndoială și nu ducea la beție și neliniște.

Early Modern: De la „inițiativă privată” la loto de stat

Tutela statului. Când sa dovedit că loteria a fost capabilă să dea în mod constant venituri, monarhiile și republicile au început să permită/monopolizeze loto, asigurând o parte pentru nevoile publice.

Fundaţii comunitare. O parte din venituri au mers la adăposturi, spitale, școli, pompieri. A apărut un standard: o structură de distribuție fixă - X% pentru premii, Y% pentru caritate, Z% pentru cheltuieli organizaționale.

Reguli de integritate. Tamburi de circulație, bile numerotate, martori independenți (notari, maiștri ai breslei) - așa a fost întocmită procedura de încredere.

Tombole bisericești și parohiale: format mic, dar în masă

Parohiile şi frăţiile au strâns fonduri pentru acoperişul templului, manuale pentru săraci şi "coşuri pentru văduve. "Premii - de la coșuri cu produse și țesături la decorațiuni modeste. Biletele au fost vândute la târguri și door-to-door; trageți - pe verandă sau în sala comunității. Aceste micro-loterii erau acceptabile din punct de vedere social: rata este mică, scopul este clar, martorii sunt vecini.

Ce a făcut loteriile „caritabile” - și cum a fost verificată

1. Ţintă şi estimare preanunţată. Posterul/prospectul indicau: „la școală la sosire”, „la podul orașului” etc.

2. Cota fixă a venitului în favoarea fondului (de exemplu, 20-40%).

3. Raport public: listele de câștigători și sumele plătite; mai târziu - tipărite „balanțe de circulație”.

4. Martori independenţi: miniştri, maiştri, notari.

5. Restricții privind publicitatea și ratele: biletele nu pot fi impuse, împrumuturile pentru achiziționarea de bilete, limitele pentru cupiuri sunt interzise.

Mecanica și proiectarea loteriei timpurii

Trageți după număr: bilete numerotate + tobă cu bile.

Desen după simboluri: „imagini/iconografie” pentru analfabeți (coșuri, animale, semne).

Circulații cu un fond de premiere fix (se joacă premii pre-anunțate) și cu o bancă în creștere (o parte a vânzărilor - într-un „cazan” comun).

Premii naturale (bunuri, blănuri, țesături) contra numerar - în orașe foloseau banii mai des, în parohii - seturi naturale.

Premii în mai multe etape: premiul principal + o serie de mici - a crescut șansele de „sentiment de noroc” și creșterea vânzărilor.

Beneficii și riscuri: de ce unele loterii iubite și altele interzise

Plusuri

O modalitate de înțeles de a colecta contribuții mici de la mulți la un proiect comun.

Festivitatea și ritualul: circulația ca performanță a orașului a întărit legăturile comunității.

Legitimitatea socială: Oamenii au văzut un pod/școală construită de „șansa lor”.

Minusuri

Abuzuri și falsuri: există mai multe bilete „stânga” decât în tobă; substituție cu bile; organizatori care dispar.

Datoria și vânzarea compulsivă: presiunea asupra cumpărătorilor săraci.

Obiecții morale: „nu poți construi caritate pe o pasiune pentru câștig”.

Răspunsul regulatorului

Licențierea circulației, registrul organizatorilor, plafoanele pariurilor.

Audit obligatoriu și raport privind utilizarea fondurilor.

Distribuirea acțiunilor (premii/caritate/cheltuieli) a fost stabilită în rezoluție.

Cazuri și tradiții cheie (scurtă revizuire)

Loto din nordul Olandei: a arătat că circulația poate finanța în mod stabil lucrări publice și „case de milă”.

Tombola italiană: format de vacanță de familie cu o cotă caritabilă, în special în timpul sezonului de Crăciun.

Engleză și franceză „stat” atrage de epoca modernă timpurie: o parte din veniturile au mers la infrastructura portuară, drumuri, școli, dar din cauza abuzului, interdicții parțiale sau complete au fost introduse periodic.

Tradițiile iberice ale loteriei numerelor: a consolidat modelul de circulație regulată cu o cotă fixă pentru nevoile publice - precursorul loteriilor naționale moderne.

Tehnologia onestității: Cum a fost asigurată încrederea

Materiale de circulație: tamburi/urne transparente, bile numerotate cu aceeași greutate.

Proceduri: liste triple de verificare; „citirea cu voce tare” numere în mulțime; martor-copil sau doi martori din diferite ateliere (simbol al imparțialității).

Comunicare: reguli pre-anunțate, un exemplu de distribuire a fondurilor, un post-raport privind cheltuielile și premii nerevendicate.

Interdicții, scandaluri și scheme „gri”

De îndată ce loteriile au devenit profitabile, circulația subterană a apărut cu promisiuni umflate. Semne tipice: lipsa unei licențe, prea mare „profitabilitate garantată a carității”, lipsa unui raport public. Ca răspuns, autoritățile:

înăsprirea licențelor și a răspunderii;
a cerut un depozit/gaj de la organizatori;
a introdus „liste negre” și publicarea avertismentelor în fișele parohiale.

Economia cadourilor de caritate: o formulă simplă

Venituri din bilete = Fondul de premii (50-70% în practicile timpurii, variate) + Cota pentru caritate (de multe ori 10-30%) + Cheltuielile de operare (tipărirea biletelor, închirierea site-ului, munca de numărare).

Cu cât este mai mare circulația și mai ieftin biletul, cu atât este mai ușor să colectați "o sumă mare în rate mici. "Prin urmare, autoritățile orașului și parohiile au cultivat microbilete și serii de circulații și nu atrag o singură dată "scumpe".

Psihologia participării: de ce oamenii au cumpărat bilete

Beneficiu colectiv: „chiar dacă nu câștig, am ajutat orașul/școala”.

Festivitate: circulație - eveniment, muzică, zonă, comunicare.

Risc scăzut: bilet accesibil și șansa de „noroc mic”.

Semnal social: Participarea demonstrează loialitate faţă de comunitate/parohie.

Moștenire: Cum au influențat loteriile timpurii „jocurile de caritate” moderne

Transparența ca standard: extragere publică, audit, rapoarte - norme până în prezent.

Țintă: Biletul „spital/școală/pompier” este un precursor direct al programelor țintă moderne.

Model de reglementare: licențe, limite de rată, protecția consumatorilor, interzicerea tichetelor de credit.

Formate: de la tombola parohială și „coșul de bunătăți” la circulațiile online cu generatoare de numere aleatorii certificate - logica este aceeași: contribuții mici pentru un scop mare.

Cronologie (simplificată)

Târguri medievale târzii: tombole de mărfuri, primele „circulații” publice.

Orașe renascentiste: fixarea loteriei pentru nevoile urbane, tombolă italiană, tombole bisericești.

Early New Time: loterii permise de stat, cota de fonduri de apărare, drumuri, școli; scandaluri → valuri de interdicţii.

Secolele XIX-XX: alternarea legalizării și interdicțiilor; formarea loteriilor naționale cu raportare strictă; dezvoltarea de fonduri de caritate pentru loterii.

Glosar

Loto/loterie - o extragere de premii printre cei care au cumpărat bilete.

Tombola este un desen de elemente specifice/pachete de premii, adesea la nivel de parohie.

Tombola este un italian cu mize mici de familie numărul de loterie format de loterie.

Fondul de premiere - o parte din veniturile direcționate către plăți către câștigători.

Raport public - anunțarea rezultatelor circulației și estimarea distribuției fondurilor.

Concluzie: randomizare ca contract social

Loteriile timpurii au dovedit că șansa poate funcționa pentru binele public dacă jocul este transparent, regula este fixă, iar obiectivul este clar pentru toată lumea. Din zona atrage, o întreagă cultură a jocurilor responsabile caritabile a crescut, în cazul în care un bilet este atât o speranță pentru un premiu și o voce pentru un oraș, școală, pod sau spital.

Idei de continuare pe site-ul dvs

„Cum funcţionează circulaţia echitabilă: de la tobă la raportul martorilor”

„Urban Lotto din Europa de Nord: Cine și cum a împărțit veniturile”

„Tombola di Napoli: Tradiție, matematică cu șanse mici și celebrarea familiei”

„Interdicții și scandaluri: ceea ce a învățat transparența loteriei în Europa”